Random texts – Childhood memories (RO)

Oare chiar e posibil sa scrii despre altul și să fii în pielea lui pana la capat ? As inventa o mie de personaje dar cel potrivit personaj sunt eu. As părea mult prea fictiv dar departe de a exagera mai mult decât se cuvine, chiar sunt. In viata asta plina de evenimente marunte am valorificat un singur lucru. Opusul.
Și încep cu începutul. La o varsta la care nu știam prea mult despre religie și respectăm spusele mamei, am colectionat cartonase cu sfinți. Adică cum sa zic. La varsta aia unii mai colectionau cartonase cu fotbalisti sau masini de curse. Și eu … nu. Icoanele trase în țiplă cu chenare aurii erau pasiunea mea. Le luam de la Precista Mare, saptamanal. Nu am invatat nimic despre viețile și înfățișarea sfinților dar credeam că mă face mai bun sau cel puțin așa mi se zicea.
Fiecare cu închipuirea lui despre bărbosul din cer. Cel putin catolicii aveau biblie ilustrata pentru copii. O văzusem la unul dintre prietenii cu care mă mai jucam. Era mai umanizata povestea cu Moise, cu nașterea lui Iisus, ci cate și mai cate. La mine in cap nu . Abstract complet ca ecuațiile de nu știu ce grad. Eram ca ăștia care cred în pamantul plat, sau mai bine spus universul era atat de jucarie incat îmi permiteam sa inventez orice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CAPTCHA ImageChange Image